Bicicletele și transportul bicicletelor

Acest articol a fost scris cu ocazia participării la evenimentul organizat de incubator 107 Sibiu, eveniment pe care îl găsiți aici.


Cuprinsul evenimentului din seara zilei de 25 octombrie 2017:

1) Trei mari categorii pentru transportul bicicletei:

  • 1.a) pe bare transversale
  • 1.b) pe cârlig
  • 1.c) pe haion (ușa de la portbagaj)
  • 1.d) de fapt, patru categorii 🙂 : avem la dispoziție și suporturi cu prindere pe roata de rezervă a mașinii (în general, la mașinile 4×4)

2) Alegerea suporturilor de biciclete; avantaje și dezavantaje ale diferitelor tipuri de suporturi

3) Transportul copiilor pe și cu bicicletele

4) Cum să îmi aleg bicicleta

5) Întreținere bicicletă: DIY.


Dar să intrăm în subiect 🙂

Căutări google „suport bicicleta” din 2004 până în prezent (oct. 2017).

 

1) Transportul bicicletelor pe bare transversale

Există trei mari categorii pentru transportul bicicletelor. Fiecare categorie are avantajele și dezavantajele ei, iar decizia în legătură cu ce variantă alegem este a noastră. E bine, însă, să luăm decizia după ce ne-am informat, iar mai jos găsim informații utile.

1.a) Suporturile de biciclete cu prindere pe bare transversale se împart, la rândul lor, în două categorii: cu prinderea de cadrul bicicletei, respectiv cu prinderea de furca față. Mai există o variantă, mai puțin cunoscută la noi: cu prinderea suportului de roata față a bicicletei.

Suporturile cu prindere pe furcă sunt, de regulă, folosite pentru biciclete cu cadru de carbon. Au dezavantajul ca sunt mai scumpe decât cele cu prindere de cadrul bicicletei, iar roata dată jos trebuie și ea transportată, lucru ce poate fi făcut fie pe bara transversală a mașinii (printr-un adaptor special confecționat pentru asta, ca accesoriu al suportului de bicicletă), fie în portbagajul mașinii (și în acest caz existând ca accesoriu o geantă pentru depozitarea roții față în mașină).

Suporturile cu prindere de cadrul bicicletei sunt mai des întâlnite (deoarece întâlnim mai des biciclete cu cadrul de oțel sau aluminiu) și sunt confecționate, la rândul lor, din oțel sau din aluminiu. Sunt ceva mai ieftine decât suporturile cu prindere de furca față a bicicletei. Pentru prinderea de cadrul bicicletei Thule este cel mai cunoscut producător întâlnit pe piața din România.

Suporturile cu prindere de roata față a bicicletei sunt o alternativă pentru suporturile cu prinderea de furca față.

1.b) Pentru transportul bicicletelor pe cuiul cârligului de remorcare sunt 2 tipuri de suporturi:
– de tip hang-on: bicicleta atârnă de la suport în jos, fiind prinsă de bara ei orizontală;
– de tip platformă: roțile bicicletei stau pe o șină și cadrul bicicletei este prins cu un braț al suportului.

Legislația din România cere ca stopurile și numărul de înmatriculare să fie vizibile, astfel că pentru două sau mai multe biciclete transportate pe cârlig este necesar ca suportul să aibă loc pentru plăcuța de înmatriculare și să fie dotat cu stopuri, ce se conectează la priza cârligului.
În cazul suporturilor de biciclete cu prindere pe cârlig, bila cârligului nu se unge cu vaselină (cum se cere pentru remorci).

Suporturile tip hang-on au ca accesoriu un adaptor cu stopuri și loc pentru a pune plăcuța de înmatriculare spate.

Suporturile tip platformă au incluse stopurile și locul pentru plăcuța de înmatriculare. Vorbim generic de stopuri, căci acestea conțin stopurile efective, semnalizările, lumina pentru mers înapoi, iluminarea plăcuței de înmatriculare, iar pentru suporturile cu priză electrică de 13 pini (cealaltă variantă fiind de 7 pini) și luminile de ceață.

Un aspect important pentru suporturile cu montare pe cârlig îl reprezintă caracteristicile cârligului, în special capacitatea de încărcare pe verticală. Aceasta este dată de tipul autoturismului: pe cele din clasa mică, gen Fiat Punto sau Toyota Yaris, poate fi montat cârlig cu încărcarea pe verticală de 50 kg. Pe cele din clasă medie, gen Skoda Octavia sau Ford Mondeo cârligele pot fi încărcate vertical cu 75-80 kg, iar cele din clasa mare, gen SUV, pot duce vertical sarcini de 100 kg.
Este important ca greutatea însumată, a suportului și a bicicletelor ce urmează a fi transportate, să nu depășească capacitatea de încărcare pe verticală a cârligului:

Greutate suport + greutate biciclete ≤ încărcare cârlig pe verticală.


Suporturile cu prindere pe cârlig pot fi fixe sau rabatabile cu bicicletele (pentru a avea acces la portbagaj). Mai sunt diferențiate prin calitatea finisajelor, medie la suporturile de la unii producători, de exemplu Hakr sau Peruzzo, mai bună în cazul altor producători, de exemplu Thule sau Atera.

1.c) Suporturile cu prindere pe haion pot transporta 1, 2 sau 3 biciclete. Limitarea la 3 biciclete este dată de balamalele ușii portbagajului.
Personal – repet, e doar o părere personală – nu aș alege această variantă din trei motive:
– blochează accesul la portbagaj;
– poate zgâria mașina destul de ușor;
– multe dintre aceste suporturi urcă bicicletele destul de sus, astfel încât la viteze mari ale mașinii bicicletele se comportă ca o parașută. Evident, accentul cade pe „ca o”, căci bicicletele nu sunt un material închis, prin care nu mai trece aerul.


Sunt cazuri în care doar varianta aceasta o avem ca soluție de transportat bicicletele. De asemenea, dacă mergem cu bicicletele doar până în parc, atunci acest mod de transport este o soluție mai ieftină. Probabil că la manevrarea cu multă grijă, chiar și atunci când suntem grăbiți, mașina nu se va zgâria. Ori, dacă este una veche, la care vopseaua este deja zgâriată, atunci o zgârietură în plus nu mai contează atât de mult pentru noi.

Și aceste suporturi de biciclete sunt confecționate din oțel sau din aluminiu. Cei mai cunoscuți sau întâlniți producători de la noi sunt Thule și Peruzzo.

1.d) Suporturile cu prindere pe roata de rezervă pot duce două biciclete. Deocamdată nu am avut ocazia să montez un astfel de suport, deci nu am prea multe informații tehnice despre el. Asta nu înseamnă că nu pot obține atunci când cineva are nevoie.

După cum îi spune și numele, se montează pe roata de rezervă a mașinilor 4×4. Poate transporta maxim două biciclete deoarece roata de rezervă este montată pe ușa portbagaj, iar împreună cu greutatea suportului și a bicicletelor ajunge la (sau se apropie de) maximul greutății suportat de balamalele ușii.

 

2) Alegerea suporturilor de biciclete; avantaje și dezavantaje ale diferitelor tipuri de suporturi

Atunci când ne alegem suportul de bicicletă e bine să luăm în calcul câteva aspecte:
– ce tip de biciclete urmează să transport (pe termen mediu și lung: 2 – 5 ani sau chiar mai mulți): de copii, de adulți, cu bară sau de damă, electrice (mai grele);
– numărul de biciclete ce urmează a fi transportate;
– din ce material sunt făcute (oțel, aluminiu, carbon);
– grosimea cadrului bicicletei (bara care pleacă de la axul pedalier spre ghidon);
– unde/pe cel fel de drumuri urmează să le transport mai des (de exemplu, doar până în parc/doar în oraș sau mai mult pe autostradă);
– tipul/modelul de mașină;
– greutatea bicicletelor;
– bugetul disponibil sau pe care sunt dispus/ă să îl aloc.
Nu întamplător am lăsat la urmă bugetul, fiind un aspect important, dar nu cel mai important. Mai important decât bugetul este ce doresc să transport, unde și cât timp doresc să folosesc suportul/suporturile de biciclete (eu am stat două sezoane până m-am hotărât ce variantă e mai potrivită pentru mine, timp în care am strâns și bugetul necesar). Pentru folosire ocazională există inclusiv varianta închirierii.

Suporturi cu prindere pe barele transversale ale mașinii / pe plafon
Avantaje:
– bicicletele nu se ating;
– bicicletele sunt mai bine protejate de accidente și chiar de mizerie;
– ușor de parcat automobilul oriunde în oraș (excepție: parcări subterane).

Dezavantaje:
– face imposibil accesul în parcări subterane;
– există riscul să uităm ca avem bicicletele sus și să le lovim;
– preț mai mare decât varianta pe cârlig tip hang-on, iar în varianta de top a suportului de plafon, preț mult mai mare;
– acces dificil în cazul persoanelor scunde;
– acces dificil pe autovehiculele mai înalte (SUV, microbuze);
– consum mai mare: cu 1-2% mai mult față de un suport pe cârlig, într-un regim de mers de maxim 110-120 km/h;
– modifică (ridică) centrul de greutate al automobilului, aspect important în viraje.

Suporturi cu prindere pe cârlig

Avantaje:
– montare ușoară atât a bicicletelor, cât și a suportului;
– mai ieftin (modelele tip hang-on);
– consum suplimentar mai mic;
– demontare ușoară a suportului (foarte ușoară a celui tip hang-on);
– foarte util pentru persoanele scunde;
– acces cu bicicletele pe mașină în parcările subterane;
– este posibilă observarea bicicletelor în timpul transportului.

Dezavantaje:
– pozitie riscantă în caz de accident din spate (deși, în cazul meu, am observat că șoferii nu se apropie așa mult când am suportul pe cârlig montat);
– acces la portbagaj limitat (în cazul suportului hang-on de 2 biciclete sau a celor tip platformă care nu sunt rabatabile; cele hang-on de 3 și 4 biciclete, precum și multe modele dintre cele tip platformă, sunt rabatabile cu bicicletele);
– unele modele tip hang-on, de 3 / 4 biciclete , au spațiul dintre acestea mic, astfel că bicicletele se pot freca între ele, deci atenție la montare și la transport;
– bicicletele se murdăresc în caz că plouă;
– dacă numărul de înmatriculare sau stopurile sunt acoperite (cazul suporturilor hang-on de 3/4 biciclete), este necesară o plăcuță suplimentară cu semnalizatoare și stopuri cu+ prindere pentru numereleărul de înamtriculare (cost suplimentar);
– greu de parcat pe stradă în parcări laterale (pe lungimea mașinii).

Suporturi cu prindere pe haion

Avantaje:
– montare relativ ușoară a bicicletelor;
– mai ieftin;
– util pentru persoanele scunde;
– acces cu bicicletele pe mașină în parcările subterane;
– este posibilă observarea parțială a bicicletelor în timpul transportului.

Dezavantaje:
– încărcare balamale haion;
– nu poate fi folosit pe multe modele de mașini hatchback cu eleron, iar pentru cele care poate fi, suportul este mai scump:

– montare mai greoaie a suportului de biciclete, cu riscul de a zgâria mașina;
– schimbă aerodinamica mașinii, crescând destul de mult consumul suplimentar de combustibil;
– face (aproape) imposibil accesul în portbagaj (e imposibil/foarte dificil accesul pentru mașinile sedan care nu au bancheta rabatabilă);
– risc murdărire biciclete în caz de ploaie (totuși, mai puțin decât la suporturile pe cârlig).

 

3) Transportul copiilor pe și cu bicicletele

Dacă deținem o bicicletă full suspension ca cea de mai jos, șansele de a putea transporta copilul mic cu bicicleta scad destul de mult.

Asta deoarece nu se potrivește nici scaunul de copil cu prindere pe tija de la șa, nici scaunul de copil cu prindere pe ghidon. O variantă ar fi transportul într-o remorcă pentru copii. Iar modele accesibile ca preț sunt cele de la Martin Velo Sport: prețurile încep de la 600 lei pentru Samax, Qaba, Qeridoo, preț mai mic decât la remorcile Thule, unde vorbim de ~3500-4000 lei.

Cărucior-remorcă Qaba – modelul de 760 lei.

 

Căucior-remorcă Thule – 3625 lei (CutiiAuto.ro).

Copiii mai mari pot fi transportați în ture mai lungi pe propria bicicletă, cu ajutorul unei bare adaptoare ce face legătura între tija de șa a bicicletei mari și partea din față a cadrului bicicletei copilului. CutiiAuto.ro are această bară atât în portofoliul de vânzări, cât și în cel de închirieri.


Pentru subiectele 4) și 5) scriu mai jos câteva informații pe care le-am reținut din prezentarea susținută de colegul de prezentare, Iulian.

4) Cum să îmi aleg bicicleta

Alegerea bicicletei ține foarte mult de ce anume dorim să facem cu ea, unde dorim să o folosim. Dacă mergem mai mult prin oraș și/sau pe asfalt, atunci recomandarea este să alegem o bicicletă de oraș sau de trekking. Aceasta deoarece:
– acest tip de bicicletă are roțile mai mari,
– dar, mai ales, deoarece poziția pe o astfel de bicicletă e mai comodă decât pe o bicicletă MTB (mountain bike).
Din punct de vedere al prețului, prețurile sunt similare între bicicletele de oraș sau trekking și bicicletele de munte, chiar ușor mai mici pentru bicicletele de oraș sau de trekking. Exemplul dat de Iulian a fost de 1000-1300 lei pentru o bicicletă trekking entry-level si în jur de 1500 lei pentru un MTB entry-level.

Atunci când bicicleta cu roți de 20” devine prea mică pentru copil, recomandarea e să evităm achiziția uneia cu roți de 24” și să alegem una cu roți de 26” și cadru mai mic.

O atracție a serii a fost o bicicletă electrică Specialized, Iulian vorbindu-ne și despre bicicletele electrice. Am aflat printre altele (cei care nu știam deja) că există kit-uri prin care bicicleta clasică (chiar și una micută, pliabilă) – cu condiția să aibă loc de suport pentru bidon – poate fi transformată într-o bicicletă electrică cu o autonomie de 80 km (și mai mult, căci atunci când pedalăm la vale acumulatorul se încarcă). Un astfel de kit, produs in Franța, costă 2700 lei. Iulian montează astfel de kit-uri, astfel că dacă doriți o „electrică”, nu ezitați să-l contactați.

5) Întreținere bicicletă: DIY.

Legat de partea de întreținere am aflat că nu e bine să spălăm cu jet de apă bicicletele și – mai ales – e de evitat folosirea spumei active. Acesta deoarece intră peste tot pe unde sunt elemente unse și spală vaselina: de la rulmenți, de peste tot. Iar dacă spălăm bicicleta la încheierea sezonului și nu respectăm cele 2 sfaturi menționate anterior, să nu ne mirăm că sezonul următor se blochează, de exmplu, schimbatorul.

Lanțul e bine să îl curățam și lubrifiem după fiecare tură mai lungă. Dacă nu am mai făcut asta de mult, e bine să mergem la un specialist care îl va curăța bine-bine. Apoi, recomandarea e să punem o zală rapidă și să îl desfacem noi, să îl punem într-o soluție de apă călduță și săpun de spălat vase, apoi – după degresarea și spălarea în acest fel – să-l gresăm. Ungerea poate fi cu WD40, cu mențiunea că lubrifierea cu acest spray nu va ține prea mult timp. Când lanțul e foarte murdar eficientă este benzina. Ungerea poate fi făcută cu mai multe tipuri de soluții, un exemplu fiind ulei pentru mecanisme fine (gen ulei pentru mașina de cusut). Detalii despre acest subiect am găsit aici.

Pentru mai multe sfaturi contactați-l pe Iulian. Ajută cu plăcere și pasiune.


Ne reauzim și vedem în luna februarie 2018, la un nou eveniment despre biciclete în cadrul atelierelor găzduite de incubator 107 Sibiu și partenerii săi.

Scrieți-ne despre ce ați vrea să vorbim atunci.

Sau lasați-ne un comentariu la acest articol.

Pe curând,
Marius 🙂

Bare transversale: ce model sa aleg?

Bine ați revenit!

Datorită diversității barelor transversale disponibile pe piață, alegerea lor este dificilă. În această postare doresc să vin cu informații care să fie de ajutor oricui are nevoie să achiziționeze un set de bare transversale.

O primă informație utilă este raportul calitate-preţ (pe măsură ce calitatea unui produs creşte, crește şi preţul său). Din păcate, aşa este, calitatea se reflectă în preţul de achiziţie atât în cazul barelor, cât şi al celorlalte produse: cutii portbagaj, suporturi biciclete, suporturi ski şi snowboard, etc.

Barele cu preţuri în gama 280-350/380 lei îndeplinesc funcția de bază a unor bare, dar nu ne putem aștepta de la ele să fie … aerodinamice. Au secțiunea pătrată și sunt din oțel. De la cele de calitate mai slabă, sub gama de prețuri menționată anterior, ne putem aștepta să se îndoaie la o greutate mai mare sau să ruginească relativ repede, nefiind acoperite cu un strat de plastic. Excepţie de la această ultimă afirmaţie fac barele transversale ce se instalează pe bare longitudinale, bare transversale care au, în general (la acelaşi nivel de calitate), prețul cel mai mic (deoarece au o piesă mai puţin, piciorul).

Urmează barele de la 400 lei la 550-600 lei. În această gamă de preț găsim barele care au profilul semi-rotund (drept în partea de jos, semicerc în partea de sus). Există în această categorie și bare cu secțiunea pătrată, de exemplu cele de la Thule.

Toate modelele de mai sus au lățimea de maxim 6 cm și – dacă cumva au canal pentru montarea accesoriilor (suport bicicleta/schi/snowboard) cu adaptor T – acest canal este mai îngust decât la barele aerodinamice, adaptoarele T destinate barelor aerodinamice nefiind potrivite aici.

Barele aerodinamice (lăţime 8 cm) pornesc de la 550-600 lei pana la 700-850 lei. Canalul T este mai lat decât cel de la barele menţionate mai sus, producătorii de accesorii (suport bicicletă/ski/placă) incluzând, de obicei, adaptor pentru acest tip de bare transversale. Atenţie, aşadar, la ce adaptoare sunt incluse în pachetele suporturilor de biciclete/ski/ş.a.m.d.

O altă categorie o reprezintă barele tip Edge, care se închid în plafonul maşinii, în piciorul barei (fiind mai scurte decât barele aerodinamice clasice). Avantajul lor îl reprezintă aerodinamica mai bună. Dezavantaje: prețul mai mare (peste 900 lei) și faptul că atunci când montăm o cutie portbagaj cu dimensiuni standard (aproximativ 80 cm lăţime), pe bare nu mai are loc şi un suport de biciclete.

La extrema cealaltă întâlnim barele care glisează (produse Thule), utile în cazul în care dorim să nu zgâriem maşina atunci când urcăm bicicletele sau un accesoriu mai greu, cum ar caiacul, pe suport. Preţul lor este în gama 1200-1400 lei.

Bare profesionale sunt sisteme de bare ce au în componenţă 4 bare, în loc de 2, putând susţine maxim 200 kg (până la 50 kg fiecare bară).
Autoturismele au plafonul (şi structura) construit(e) astfel încât să suporte o anumită greutate (sarcină maximă admisă), în funcţie de dimensiunile maşinii: autoturismele mici până la 50 kg, cele medii (exemplu: Ford Focus, Ford Mondeo) până la 75 kg, iar cele mai mari până la 100 kg. Autoutilitarele (mici) suportă greutăţi de 100-200 kg. Greutatea maximă admisă pentru plafonul unui autoturism poate fi aflată fie din manualul autoturismului respectiv, fie de la dealer/reprezentanţa mărcii respective.

Alegerea barelor în funcţie de accesoriile ce urmează a fi montate pe ele (în funcţie de destinaţie):
Atunci când urmează să achiziţionăm un sistem de bare este important să luam în calcul la ce urmează să folosim barele în următorii 3-5 ani, precum şi cât de des. Dorim să transportăm biciclete? Poate şi o cutie? Sau un caiac/canoe? Sau dorim să ducem un set de ţevi de la magazine până acasă, în acelaşi oraş? Ce maşină avem? (în cazul unui Matiz poate nu suntem dispuşi să investim 840 lei într-un set de bare aerodinamice dacă nu avem neapărată nevoie, de ex., nu participăm săptămânal la concursuri de ciclism)
În funcţie de răspunsurile la aceste întrebări, dar şi de bugetul disponibil, se poate alege setul de bare transversale cel mai potrivit.

Tot nu te poţi hotărî ce să alegi? Ori te interesează şi altceva, ce nu e cuprins în acest articol? Apelează cu încredere la sfaturile noastre, sunt gratis: office @ cutiiauto.ro sau 0753-227726.

În următorul articol vom afla detalii despre cutiile portbagaj.

Bare: similarităţi şi diferenţe

Pentru început e bine să clarificăm un aspect important – diferenţa dintre barele longitudinale şi cele transversale:
-> există bare longitudinale: de-a lungul maşinii, care vin pe maşină încă din fabrică şi care nu sunt montate pe fiecare maşină (de ex., există Ford Focus Break cu bare longitudinale şi există acelaşi model, dar fără bare longitudinale), însă – o dată montate din fabrică – devin parte integrantă a maşinii;
-> există bare transversale: acestea se montează de-a latul maşinii şi sunt un … accesoriu, dacă doriţi să-i spunem aşa.

Un alt aspect în ceea ce priveşte barele este faptul că, deşi noi, ca utilizazori finali, folosim denumirea simplă de „bare”, ele sunt „sisteme de bare”, adică sunt alcătuite din trei componente:
– barele în sine;
– piciorul;
– elementele de prindere pe plafonul maşinii.
Aceste prinderi diferă cel mai mult de la un model de autoturism la altul (ex.: de la Audi A3 la Audi A4) şi chiar de la un an de fabricaţie la altul (ex.: Audi A4 2001 faţă de Audi A4 2002).

Am dorit să văd care sunt diferenţele dintre barele aerodinamice de la Thule şi alte bare aerodinamice, şi am ales pe frăţiorul/verişorul său mai mic, spaniol, CruzBer.

Pentru aceeaşi maşină (Ford Mondeo, 5 usi, limuzină) am testat, şi prezint în cele ce urmează, cum se comportă barele aerodinamice Thule WingBar şi barele aerodinamice Cruz, în special când au o cutie deasupra. Cutia folosită a fost aceeaşi pe ambele tipuri de bare, și anume AzzurroBox, produsă în Ungaria.

Cum spuneam şi în postarea precedentă, cu barele Thule WingBar până la viteza de 80-90 Km/h nu îţi dai seama că ai cutie deasupra maşinii. Peste această viteză se aude un vâjâit, ca dacă suflă vântul afară. Sunetul nu creşte în intensitate o dată cu creşterea vitezei de deplasare, ci rămâne la acelaşi nivel, nederanjant. Am testat acest aspect până la 135-138 Km/h, viteză setată în pilotul automat şi menţinută constant pe autostradă, unde traficul şi condiţiile de drum au permis. Viteza maximă recomandată de producătorii de cutii portbagaj auto este de 130 Km/h, dar pentru test mi-am permis să o depăşesc cu puţin.

În cazul barelor Cruz sunetul care indică că ar bate vântul afară se aude de la viteza de 65-70 Km/h.
Barele transversale au un canal în formă de „T” întors, utilizat pentru prinderea accesoriilor gen suport bicicletă sau suport ski/snowboard. Atunci când aceste suporturi nu sunt folosite, în canalul respectiv este un element de cauciuc (cheder), rolul lui fiind de a reduce zgomotul. Fără acel cheder, peste o anumită viteză (în general, peste 60 Km/h), zgomotul datorat frecării barelor cu aerul ar fi deranjant. Acestea fiind spuse, trebuie mentționat că mai există o diferenţă între barele aerodinamice Thule WingBar şi barele aerodinamice Cruz: chederul barelor Thule are nişte „cocoaşe” plasate oblic (vezi poza), pentru a ajuta la „tăierea” aerului, pe când chederul barelor Cruz este „plat” din acest punct de vedere (poză). Acesta ar fi unul din motivele pentru care apare diferenţa de viteză de la care se aude vâjâitul: 65-70 Km/h la Cruz, respectiv 80-90 Km/h la Thule. Cel mai probabil, forma chederului este doar unul din aspectele care fac diferenţa de preţ dintre Thule şi Cruz.

În articolul următor vom afla ce tipuri de bare (transversale) să alegem atunci când dorim să achiziţionăm unele, în funcție de nevoile noastre.

 

Despre

Sunt multiple motivele pentru care numele „Barsan Marius Intreprindere Individuala” (I.I.) este folosit la plural („noi”), desi este vorba – deocamdata – doar de un „angajat”, titularul I.I.

„Noi” suntem eu, sotia si cei doi copii.
Apoi … „noi” suntem prietenii mei si cu mine, care ma ajuta de cate ori am nevoie.
„Noi” suntem colegii de serviciu (angajat fiind in alta parte) ce nu ezita sa-mi dea o mana de ajutor.
„Noi” suntem oamenii cu care nu m-am mai vazut de ani, dar care imi acorda din timpul lor.
„Noi” suntem cei pe care tocmai ii intalnesc si decid sa ma ajute.
„Noi” suntem furnizorii, care ofera servicii de calitate, precum si curierii care imi si va livreaza produsele.

NOI suntem cei care va ajutam pe Dvs., clientii, sa aveti parte de servicii si produse de calitate.

Prima cutie

Dimineaţa devreme. Zi de martie. În ziua precedentă la meteo anunţau pentru azi ninsori şi vreme mai puţin favorabilă condusului. După alimentare cu combustibil, pornesc la drum. Pe autostradă s-a depus ceva zăpadă, însă nu creează probleme. Vântul nu suflă, astfel ca e în regulă din acest punct de vedere. Urmează să mă înâlnesc la Cluj cu un producător de Cutii portbagaj Auto. Cutiile lor sunt fabricate manual, folosind doar materiale din UE. Azi voi achiziţiona una şi o voi testa, iar feedback-ul tehnic urmează în această postare.

Am ajuns la Turda şi văd că am un apel. E unul din colaboratorii cu care mă voi întâlni în Cluj. Li s-a stricat o maşină şi vor întârzia cateva ore, îmi spune să nu mă grăbesc. E lung drumul din Budapesta.

În scurt timp am ajuns în Cluj, la magazinul de unde iau barele Thule. Trebuie să am pe ce să montez cutia. Am ales varianta de bare aerodinamice, Thule WingBar. Încă după primii 20-30 km a nins mai puţin; în Cluj e zăpadă apoasă. Curăţ maşina de zăpadă, pregătind-o pentru montarea barelor. După aproximativ 40 minute barele sunt montate şi pornesc spre locul de întâlnire. Vreau să ştiu exact unde e, ca să nu bîjbîi atunci când se va apropia ora întâlnirii. Ştiind că oamenii vin dinspre Oradea, l-am ales cât mai aproape de intrarea în Cluj dinspre Oradea.

După ce m-am întâlnit cu un prieten şi am luat prânzul împreună, am colindat un Mall din oraş şi am luat o carte de la anticariat. Recomand amcarte.ro.

Într-un final, dupămasa, au ajuns în oraş şi partenerii. Ninsoarea se oprise de ceva timp, iar şoseaua începuse sa fie uscată. După achiziţionarea cutiei portbagaj, am mai poposit puţin în oraş, delectandu-mă cu o prăjitură la Cofetăria Carpaţi.

Pe drumul Sibiu – Cluj, fără bare transversale şi fără cutia portbagaj, consumul de combustibil a fost de 6,3%. La întoarcere, pe acelaşi itinerar (de data aceasta Cluj-Sibiu, bineînteles), cu barele aerodinamice Thule WingBar si cu cutia AzzurroBox montată, consumul a fost de … 6,3%. Aşadar, 0% (zero la sută) consum adiţional, fără bagaje în cutia portbagaj. Maşina este un Ford Mondeo MKIII.

Comportament: până la viteza de 80-90 Km/h nu îţi dai seama că ai cutie deasupra maşinii. Peste această viteză se aude un vâjâit, ca dacă suflă vântul afară. Sunetul nu creşte în intensitate o dată cu creşterea vitezei de deplasare, ci rămâne la acelaşi nivel, nederanjant. Am testat acest aspect până la 135-138 Km/h, viteză setată prin intermediul pilotului automat şi menţinută constant pe autostradă, acolo unde traficul şi condiţiile de drum au permis.

Caracteristici cutie AzzurroBox:
– deschidere pe ambele părţi;
– volum: 480L;
– dimensiuni exterior: 200 x 78 x 40 cm;
– 3 chingi pentru susţinerea bagajelor/ski-urilor/snowboard-urilor;
– greutate cutie: 20 kg;
– greutate maximă admisă în cutie: 80 kg;
– greutatea maximă admisă a bagajelor (pentru bare de 5 kg): 55 kg;
– prindere pe bare: sistem rapid (nu necesită scule speciale), compatibil cu toate barele transversale existente pe piaţă;
– puncte de prindere: barele transversale de pe autoturisme pot avea distanţa dintre ele de la 46 cm până la 100 cm, în vederea poziţionării optime a acestei cutii;
– lungime schiuri: 3 × 185 cm, 3 × 175 cm;
– material: negru lucios, rezistent la şocuri şi raze UV, din plastic ABS.
În vederea unei închideri sigure, sistemul de blocare este astfel conceput încât cheia se eliberează doar în cazul închiderii tuturor zăvoarelor.